SDS

Celebrul test Holland (Self-Directed Search) este un instrument utilizat în autoevaluare, ceea ce înseamnă că este un instrument care poate fi folosit și în varianta autoadministrare, autoscorare și autointerpretare. Scopul său principal este acela al evaluării în vederea consilierii profesionale.

Testul include doua caiete: unul de evaluare și unul care conține o clasificare ocupațională, utilă persoanei care s-a autoevaluat în alegerea rutei sale de dezvoltare ulterioară.

SDS a fost dezvoltat cu doua obiective principale: (a) pentru a creste numărul persoanelor pe care un consilier le poate deservi și (b) pentru a oferi o recomandare profesionala bazata pe propria experiență persoanelor care nu au, sau nu doresc să aibă, acces la un consilier vocațional.

SDS este utilizat în școlile generale, licee, colegii, centre de adulți, instituții corecționale, centre pentru femei și birouri de recrutare pentru educație profesionala, îndrumare vocațională și plasament. În domeniul afacerilor și în industrie, este folosit pentru selecția, plasarea și dezvoltarea personalului.

Utilizarea SDS

Utilizarea adecvată a SDS depinde de întelegerea corectă a tipologiei (Holland, 1992a) care a condus la dezvoltarea sa. Tipologia a fost dezvoltată pentru a organiza datele voluminoase referitoare la persoane cu diferite ocupații și datele referitoare la diferite medii de muncă, pentru a sugera modul în care persoanele fac alegeri vocaționale și profesionale și pentru a explica modul în care se manifestă satisfacția profesională și vocațională.

Elementele principale ale tipologiei Holland

Tipologia se bazează pe șase postulate. Aceste postulate au fost elaborate pentru a genera o tipologie a persoanelor și mediilor precum și a modului lor de interacțiune.

1. Majoritatea persoanelor pot fi categorisite ca aparţinând unuia din cele șase tipuri de personalitate: Realist, Investigativ, Artistic, Social, Întreprinzator și Convențional.
2. Există șase tipuri de medii: Realist, Investigativ, Artistic, Social, Întreprinzator și Convențional. Fiecare mediu este dominat de un anumit tip de personalitate și este caracterizat de situații fizice speciale, ce pun probleme speciale. Indivizii umani tind să fie înconjuraţi de persoane asemănătoare, care au aceleași interese, competenţe și perspective de viitor. Prin urmare, oriunde s-ar afla, indivizii umani creează un mediu care reflectă personalitatea lor. Mediul poate fi evaluat în aceeași termeni ca și persoanele, prin simpla numărare a diferitelor tipuri prezente și prin convertirea acestei distribuții a tipurilor în procentaje. Cele șase procentaje sunt interpretate cu ajutorul formulelor oferite în Holland (1992a).
3. Persoanele caută medii care le permit să își exerseze aptitudinile și deprinderile, să își exprime atitudinile și valorile, să își asume probleme și roluri. Tipul realist caută medii realiste, tipul social caută medii sociale și așa mai departe. Într-o măsură mai mică, mediile caută persoane prin intermediul practicilor de recrutare sau a altor practici de atragere.
4. Comportamentul unei persoane este determinat de interacțiunea dintre personalitatea sa și caracteristicile mediului. În baza modelului interacțiunii dintre personalitatea individului și mediu, unele dintre posibilele perechi de tipuri mediu-persoană pot duce la satisfacție profesională și performanţă profesională, pe când pentru altele este mai greu. Pe astfel de rezultate se bazează alegerea vocației, schimbarea poziției, realizarea vocațională, competenţele personale și comportamentul educațional și social.
5. Gradul de congruenţă (sau întelegere) dintre o persoană și ocupație (mediu) poate fi estimată conform modelului hexagonal.
6. Gradul de consistenţă la o persoană sau într-un mediu este, de asemenea, definit prin utilizarea modelului hexagonal.

Testul poate fi aplicat online.