În prezent, efervescenţa din piaţa recrutărilor se datorează în principal investiţiilor, în domenii cum sunt producţia (ca automotive, industrial), sau serviciile (centre globale, outsourcing, tehnologie). Dar pe de altă parte se simte prăbuşirea natalităţii de la începutul anilor ’90, conform specialiştilor; an de an, numărul de noi angajaţi e tot mai mic, dar cererea continuă să crească. În consecinţă, „investiţiile bazate exclusiv pe muncă ieftină vor scădea în viitor, însă cele bazate pe competenţe bune trebuie să crească. Aşadar, vor exista din ce în ce mai puţini «blue collars», însă mai specializaţi şi mai bine plătiţi, şi din ce în ce mai mulţi «white collars». Însă pentru a putea ajunge acolo e nevoie de multă determinare şi pricepere atât în zona de politici publice cât şi în mediul privat”, consideră Oana Ciornei.

Un studiu recent arată că peste 50% din cei care şi-au susţinut rezidenţiatul la medicină îşi doresc să plece din ţară, iar „exodul creierelor” se amplifică, spune Corina Diaconu. Lucrurile nu se vor schimba atât timp cât politica salarială şi condiţiile de lucru nu se schimbă. „Ce motivaţie să aibă de a rămâne în ţară dacă pentru aceeaşi muncă în străinătate primesc dublu şi chiar triplu?”, întreabă reprezentanta ABC Human Capital.

În privinţa zonei de white collars, accentul se va pune în continuare pe optimizarea numărului de oameni, nu neapărat în sensul diminuării, cât în cel al creşterii eficienţei. „Vor fi tot mai importante rolurile ocupate de oameni cheie, cele de specialişti şi cele de aşa-zis integratori – profesionişti capabili să lucreze cu resurse. Dacă am face o statistică în România pe numărul de absolvenţi de facultate (publice şi particulare), cifrele ar arăta că România este ţara angajaţilor cu diplomă universitară la purtător”, spune Oana Datki. Conform ei, în România poţi face patru facultăţi şi patru programe de masterat în acelaşi timp, chiar şi la stat, şi poţi şi munci, ceea ce denotă că facultăţile nu îşi iau rolul în serios de a provoca studenţii pentru studiu serios, minuţios. „Zona de copy paste în proiecte sau lucrări de licenţă este şi acum o unealtă extrem de folosită, ceea ce aruncă şcoala românească într-o zonă gri în care noi, că angajatori/recruiteri, ne întrebăm dacă nu cumva trei ani sau patru ani de facultate nu înseamnă o pierdere de timp pentru un candidat”, adaugă Datki.

„În folclor se spune că sunt două cicluri în industria noastră: unul e cel în care te rogi tu de candidaţi şi altul e cel în care se roagă candidaţii de tine”, spune Oana Ciornei referitor la piaţa în care activează. Însă responsabili sunt toţi jucătorii din piaţă, nu e ceva ce pot rezolva doar firmele de recrutare, ţine ea să menţioneze. Piaţa de profil a fost afectată în ultimii ani atât de dinamica industriilor şi a economiei, cât şi de dinamică internă. Tehnologiile noi, social media, preferinţele şi valorile generaţiei tinere, raportul dintre cererea şi oferta de muncă, au făcut ca atât angajatorii, cât şi firmele de recrutare să se schimbe.

Conform reprezentantei AMROP, piaţa de recrutare depăşeşte 7 milioane de euro, estimând pe anul acesta o creştere de circa 10%. „Cred că este o corelaţie între nivelul de creştere economică şi cel al pieţei de recrutare. Ţinând cont de driverii creşterii PIB şi de evoluţia demografică, estimez că acest raport este de 1 la 2: adică la 1% creştere PIB, piaţa de recrutare – creşte cu 2%”, explică ea. În executive search – ce conţine în România nu doar top şi senior management, ci şi o parte din mid management – valoarea pieţei era în jur de 5-6 milioane de euro în 2014-2015,  cu o creştere uşoară, de circa 15%, şi aproximativ 30 de jucători, spune Radu Manolescu. În acest moment, companiile de recrutare funcţionează foarte mult cu bazele de date interne, axându-se şi pe social media în egală măsură.

Dacă acum cinci sau zece ani recruiterii nu reprezentau o componentă strategică a companiei, în ultimii trei ani, atât naţional cât şi internaţional, specialiştii se confruntă cu o provocare continuă de a găsi cei mai buni candidaţi pentru companie, pe bugetele impuse. „Presiunea pe recrutare este extrem de mare în acest moment, când piaţa fierbe, când există cerere de servicii şi produse, iar ochii sunt aţintiţi asupra României”, conchide Elena Antoneac.

Sursa: Business Magazin