Daniela Necefor, managing partner Total Business Solutions România: Modalitatea în care companiile îşi tratează angajaţii pe timp de criză va avea efect pe termen lung

De o lună şi ceva traversăm o perioadă extrem de dificilă atât din punct de vedere profesional, cât şi personal. Dacă până acum tema principală era tehnologizarea, digitalizarea cât de repede, oriunde , poate şi oricum, acum suntem în situaţia în care în anumite domenii aceasta avut loc forţat şi rapid. S-ar putea spune că ceea ce a fost „tărăgănat” s-a rezolvat imediat forţat. Dar să nu uităm că nu toate sectoarele de activitate pot deveni digitale şi să nu uităm că ceea ce este nevoie pentru o economie stabilă este producţia, atât pentru necesităţile naţionale, cât şi pentru export.

În acest moment asistăm la o turnură neaşteptată.

Avem câteva categorii majore de industrii:

- industrii care sunt blocate, îngheţate – aşa acum sunt turismul şi HoReCa, o parte din imobiliare (locuinţe), o parte din servicii;

- industrii care funcţionează la maximum sau în limite normale – farma, FMCG foods, o parte din industria chimică, banking;

- industrii care funcţionează la limita de avarie – producţie materiale de construcţie, imobiliare (partea de birouri), FMCG non–foods, producţie şi vânzare îmbrăcăminte (din care mai funcţionează doar o parte online), o parte din servicii.

Avantajul de până acum este că angajatorii care oscilau faţă de work from home sau telemuncă acum au accesat imediat această metodă şi activitatea se desfăşoară în mod normal.

Este evident că trecem printr-o perioadă de criză cu mult peste cea din 2008, iar efectele acesteia se vor vedea câţiva ani de aici înainte. Chiar după încetarea stării de urgenţă, companiile vor porni destul de greu.

La prima vedere ar există tentaţia să spunem că va deveni o piaţă a angajatorilor, dar să nu ne grăbim. Vom avea două curente care se vor întrepătrunde şi care se vor echilibra abia după 2-3 ani, poate chiar 5.

Un prim curent este al celor care au intrat deja în şomaj tehnic, care lucrau în industriile blocate în totalitate: în primă instanţă vor accepta un job rapid, indiferent unde şi pe ce pachet salarial, cu o minimă condiţie - de  a fi la acelaşi nivel ca poziţie şi mai ales în acelaşi domeniu ca în jobul deţinut anterior, venind din domenii industriale cu anumite particularităţi.

Un al doilea curent este al celor care acum lucrează în prima linie, în producţie, companiile aflate la limita de avarie. Aceştia, şi datorită domeniilor în care activează, fac parte din categoria specialiştilor, a joburilor nişate şi a managerilor de producţie, al căror număr era oricum mic, iar necesarul mult mai mare. Şi aici trebuie să fim foarte atenţi la trendul din piaţă.

Este exact domeniul – producţia – de care nu se vorbeşte foarte mult în ultimul timp. Tot auzim de work from home, care în cazul lor nu se poate aplica, sau de domeniile care s-au închis. Acest segment separat este extrem de expus şi la infectarea cu coronavirus, producţia neputând permite distanţarea socială aşa cum e ea definită acum, respectiv cu respectarea unei limite între angajaţi de 1,5-2 metri, nu pot fi excluse în totalitate hârtiile, pauza de masă se poate lua doar în maximum trei persoane, deoarece producţia nu poate fi oprită oricând şi oricum.

În industriile care funcţionează acum la limita avariei, dar care produc, în continuare, se observă comportamente diferite ale angajatorilor. Unii dintre ei, comunicând excepţional şi implicându-se în mod activ, pe teren, sunt un adevărat model pentru ceilalţi, iar o a doua categorie care merge pe poziţie de forţă şi s-a retras, trimiţând mesaje subalternilor aflaţi în fabrici, fără prea multe explicaţii, sau chiar deloc, oferindu-le în afara grijilor de infectare şi întrebările privind intenţia companiei de a închide, de a restructura sau de a continua. Acest stres suplimentar nu face altceva decât să diminueze capacitatea de concentrare asupra obiectivului de a continua activitatea în condiţii optime.

Aproape în toate situaţiile au avut loc reduceri de venituri, fie ele prin tăierea bonsurilor, fie prin tăieri salariale, sau alte metode.

Dar, în acest moment, nu asta este ceea ce pe angajaţi îi  frământă cel mai tare, ci lipsa de informaţii de la angajator, pentru a şti exact cum sunt priviţi.

Aceştia, în momentul începerii revenirii economiei, cât şi cei care la început au fost forţaţi să accepte orice post, deoarece veneau din şomaj tehnic şi nu mai au o situaţie finaciară stabilă, vor fi foarte atenţi la alegerea angajatorului.

Mai exact vor căuta să se angajeze în companii care s-a dovedit că ştiu să îşi încurajeze angajaţii, să fie alături de ei, să comunice adecvat şi care, mai ales, au dat dovadă de umanitate. Practic modalitatea în care companiile îşi tratează angajaţii pe timp de criză va avea efect pe termen lung, această experienţă intrând ca o componentă a brandului de angajator.

Va exista un pool mare de candidaţi, dar să nu ne imaginăm că vom scăpa de criza forţei de muncă.  Primul pas, atât al angajatorilor cât şi al angajaţilor, va fi de a se căuta unii pe alţii în funcţie de valori.

Dacă această criză va duce la schimbări majore? Evident că da. Una dintre schimbări va fi aceea că brandul angajatorului, din punctul de vedere al susţinerii sănătăţii angajaţilor, va cântări foarte mult şi marea majoritate a angajaţilor se vor îndrepta către companiile care au dovedit a fi umane.

Am putea spune că UMANUL, chiar dacă suntem pe trend crescător al digitalizării, îşi va spune cuvântul.

 

Sursa - Business Magazine: businessmagazin.ro/actualitate/opinie-daniela-necefor-managing-partner-total-business-solutions-19085398