NU ÎNTOTDEAUNA ROMÂNILOR LE ESTE RECUNOSCUTĂ MUNCA

NU ÎNTOTDEAUNA ROMÂNILOR LE ESTE RECUNOSCUTĂ MUNCA

În legătură cu munca există, în spaţiul cultural şi social românesc, un mare gol mărginit de fapte doar la extreme. La un capăt stă Dorel, personajul creat de publicitari care a ajuns să fie portdrapelul unui întreg segment; la capătul opus lui Dorel sunt angajaţii care s-au îmbolnăvit sau care s-au prăpădit din cauza epuizării la locul de muncă.

La o altă extremitate stă programatorul român, cel cu care ne mândrim şi care reprezintă pentru mulţi soluţia pentru creştere economică şi pentru o dezvoltare rapidă. La colţul opus în ringul programatorului sunt cei circa 400.000 de români apţi de muncă, dar care nu îşi caută o slujbă. La o altă extremitate sunt şefii români, mai bine plătiţi în Bucureşti chiar decât cei din New York. opuse acestora, se află, tot în România, cele mai reduse salarii din Europa. Nu în ultimul rând, la o extremă avem numărul de ore lucrate în România, printre cele mai multe de pe bătrânul continent, iar la polul opus se află mult prea invocata, de către analiştii economici, lipsă de productivitate a românului. între toate acestea stau munca şi modul cum relaţionăm cu munca, cheia dezvoltării viitoare a naţiei.

Daniela Necefor, managing partner al Total Business Solutions răspunde la câteva întrebări legate de felul în care relaţionează românii cu munca.

BM:Care sunt caracterisitcile angajatului roman, in ansamblu si pe categorii – muncitori, functionari, birocrati, sefi.

Daniela Necefor: Există diferite caracteristici ce pot fi atribuite angajaţilor români printre care putem enumera, dar fără să generalizam: standarde personale ridicate – foarte mulţi angajaţi tind către perfecţiune şi pot să piardă din vedere anumite aspecte importante cum ar fi nivelul de toleranţă scăzut şi faptul că nu pot admite greşeli, să nu uităm că a greşi este omeneşte. O altă caracteristică ar fi critica, care iarăşi ne poate influenţa negativ, nemaiputând vedea şi părţile bune. Aş include şi pesimismul, dificultatea în comunicare, unii dintre noi sunt foarte tranşanţi – văd lucrurile doar în alb sau negru, îşi limitează viziunea, nu pot trece peste anumite bariere, pasivitatea şi nonimplicarea apar la anumite pozitiţii şi în anumite condiţii. Aici nu aş putea face o clasificare deoarece în fiecare domeniu există diverese tipuri de personalităţi, nu consider că ţin neapărat de poziţia deţinută. De asemenea sunt angajaţi care ştiu să se automotiveze, având deja o ţintă clară în ceea ce priveşte cariera şi viaţa lor şi alţii care vin la muncă doar de dragul de a veni, considerând că nu fac bani pentru patroni, fiind mulţumiţi doar cu cât li se acordă, neavând nici măcar ambiţia de a îşi dovedi că pot face ceva în viaţă.

BM:Ce ne diferentiaza pe piata europeana/mondiala a muncii? Din ce cauze?

Daniela Necefor: Românii sunt gata să se implice şi să îşi asume noi responsabilităţi, oricând. Nu ezită atunci când li se cere să se implice în proiecte noi, chiar dacă nu au mai îndeplinit task-ul  respectiv, învaţă cu uşurinţă şi le plac provocările. În alte ţări, fiecare este obişnuit să se ocupe doar de activităţile în care sunt specializaţi, acest lucru conferindu-le o stare de confort şi relaxare. Tocmai de aceea angajaţii români sunt poate mai stresaţi şi ajung să devină workohoolici. Nu întotdeauna românilor le este recunoscută munca iar aici poate să intervină frustrarea şi demotivarea.

BM: Se poate vorbi de o diferentiere a angajatului pe generatii? Daca da, in ce fel?

Daniela Necefor: Da, există diferenţieri între angajaţii din generaţii diferite. Uneori sunt preferaţi cei mai tineri datorită „suflului” nou pe care îl aduc odată cu vârsta şi alteori cei din generaţii mai vechi care pot aduce valoare prin experienţă vastă dar şi prin înţelepciune. Însă trebuie ţinut cont că este nevoie într-o organizaţie de oameni din toate categoriile de vârstă. Tendinţa actuală de a nu angaja oameni peste 45 de ani este discriminatorie şi în acelaşi timp dăunează companiilor. Experienţa de viaţă dar şi profesională a acestora pot crea din ei mentorii noilor generaţii. De asemenea tinerii pot fi instruiţi de aceştia mult mai uşor, uneori fiind trataţi de cei mai „în vârstă” părinteşte, fără să existe „frica” de a îi lua locul, şi duce la costuri scăzute pentru companie, nemaifiind nevoie de training outsourced.

BM: Suntem o natie de angajati sau de angajatori, exista suficient spirit antreprenorial sau suntem subalterni innascuti?

Daniela Necefor: Românii au spirit antreprenorial, unii îşi joacă rolul chiar foarte bine, sunt suficiente exemple de români care au clădit business-uri solide, brand-uri româneşti bine cunoscute. Consider că spirit antreprenorial există în mulţi dintre români. Cum de altfel putem vorbi de cei cărora le place să fie doar executanţi, care îşi fac treaba cu pasiune – iar asta nu este rău.

BM: Ce meserii i se potrivesc romanului si care nu?

Daniela Necefor: Este bine cunoscut faptul că românii sunt foarte inteligenţi, că se pot adapata uşor şi plia pe necesităţile unui angajator, totodată sunt dispuşi să înveţe lucruri noi. În industria IT s-a dovedit că românii sunt foarte curtaţi de către companiile din afara ţării, semn că sunt bine pregătiţi. În acelaşi timp s-a dovedit că românii excelează şi în domenii precum: medicină, cercetare, financiar-contabilitate, advertising, avocatură, tehnic iar lista poate continua. Considerăm că dacă un om este motivat şi lăsat să îşi pună amprenta asupra a ceea ce face, cu siguranţă reuşeşte.

BM: Care sunt tendintele pe piata internationala a muncii?

Daniela Necefor: Aş putea spune că generaţia Y este o tendinţă pe piaţa internaţională a muncii, aceştia vin cu idei şi cu un nou stil de lucru, au alte aşteptări şi încearcă să îşi creeze un mediu propice. Ei îşi doresc flexibilitate, sunt mai puţin rigizi şi se adaptează cu uşurinţă, astfel într-un departament putem regăsi o multitudine de naţionalităţi.

BM: In sistemul de valori sociale locale, care este locul pe care il ocupa munca? Ce este de facut?

Daniela Necefor: Munca ocupă un loc foarte important în sistemul de valori, asta bineînţeles pentru cei care conştientizează importanţa acesteia şi faptul că din muncă se pot naşte şi alte valori. Prin muncă ajungem să ne identificăm, să avem satisfacţii, asta în cazul în care facem ceea ce ne place, tocmai de aceea este important să încercăm pe cât posibil să ne orientăm către ceea ce ne place cu adevărat, să ne implicăm şi să punem pasiune. În acelaşi timp este important să nu facem compromisuri atunci când vine vorba de alegerea unei meserii – să nu alegem o meserie doar pentru că ne poate aduce beneficii materiale, vom fi surprinşi să descoperim că nu este chiar aşa.

BM: Un fapt – muncitorul roman poate fi lenes si nepasator acasa, dar harnic si implicat in Italia, Spania sau Marea Britanie? De ce, care este explicatia, ce si cum putem schimba?

Daniela Necefor: Este adevărat că în alte ţări precum Italia, Spania, Marea Britanie, Germania muncitorii români au livrat rezultate mult mai bune şi şi-au însuşit atributul de oameni extrem de muncitori şi s-au dovedit a fi mult mai eficienţi decât în ţara lor. Aici putem vorbi despre motivaţie – faptul că sunt mai bine plătiţi, condiţiile de lucru şi siguranţă şi de ordin psihologic – faptul că se află într-o ţară străină şi trebuie să dovedească. Românii sunt competitivi, se adaptează cu uşurinţă la medii diverse şi ştiu să facă o impresie bună. Aşadar, pot face faţă cu uşurinţă provocărilor şi situaţiilor diverse. Ar trebui să ne schimbăm mentalitatea în ceea ce îi priveşte pe muncitorii români şi să îi tratăm cu mai mult respect, să le acordăm mai multă încredere şi bineînţeles să le oferim un echilibru între munca depusă şi remuneraţie. În acelaşi timp, dintr-un exemplu concret al unor prieteni: au angajatţ muncitori români pentru a le construi casa, angajaţi care au lucrat în Germania, deoarece au văzut ce au putut face acolo. Când casa era la roşu au constatat că pereţii nu erau drepţi, pe la colţuri, nu prea erau colţuri ci mai mult rotunjimi, şi evident i-au intrebat ce s-a întâmplat. Răspunsul a fost năucitor penrtu ei: „Hai Domle’ că suntem în România! Merge!”. De aceea, schimbarea de mentalitate, de a lucra calitativ este imperios necesară. De asemenea, pentru a ajunge aici, clientul la rândul său nu trebuie să accepte orice- refuzând orice nu îndeplineşte caracteristicile pentru care a plătit. Aşa cum turiştii români au surpriza că nu sunt trataţi ca alţii din vest când merg în afara ţării în concedii, trebuie să îşi revendice drepturile pentru care au plătit.

Sursa: http://www.businessmagazin.ro, 25.02.2016

UKRO