Munca, conjugarea pe care am uitat-o

Munca, conjugarea pe care am uitat-o

Mai avem o problemă: suntem o naţie de angajaţi şi ne dorim asta, îmi spun interlocutorii mei, direct sau voalat, iar spiritul antreprenorial nu este destul de răspândit. „Este bine că ne dorim asta, numai că până să ajungem să fim o naţie de adevăraţi antreprenori mai avem de făcut nişte paşi. Pentru că antreprenoriatul este o stare de spirit, nu este numai faptul că ai o idee bună. Important este cât de capabili suntem să transformăm ideile respective. Ne putem uita la numărul de produse româneşti care apar, la numărul de noi start-up-uri, care sunt foarte puţine“, spune Monica Jiman.

Suntem o naţie de executanţi, spune, scurt, Mircea Coşea. „Noi executăm, aşteptăm să ni se spună ce trebuie să facem, iar antreprenoriatul este un fenomen care se manifestă extrem de timid. Tendinţa de a fi executant trece către economie, care este una de execuţie şi nu una de concepţie şi dezvoltare. Produsele sunt manufacturate în România, dar proiectarea şi concepţia şi marketingul sunt făcute de alţii. Ne simţim chiar mulţumiţi, pentru că nu avem prea multe responsabilităţi“, spune Coşea.

PRO ŞI CONTRA GADGETIZARE

Această discuţie nu ar fi completă fără salarii. În 1990, 75% dintre români considerau că un salariu bun este un aspect important al unei slujbe, iar în 2008 93%. Un recent studiu realizat de Inspire Group şi Mercury Research arată că topul criteriilor care contează atunci când un angajator este ales este condus de nivelul salarial, urmat de siguranţa locului de muncă, de respectarea contractului, de oportunităţile de promovare, de beneficiile extrasalariale şi de mediul de lucru plăcut. Şi aşteptările salariale au crescut, chiar şi pentru cei neexperimentaţi, aflaţi la primul contact cu piaţa de muncă: în 2013 aşteptările salariale medii erau de 1.283 de lei, iar în 2015 au urcat la 1.631 de lei.

O creştere salarială de 37% îi face pe angajaţi să îşi schimbe locul de muncă. „Salariul nu este în plan secundar, este o pare importantă a discuţiei despre angajare şi o parte interesantă a atractivităţii companiei. Dar mai apare un fenomen: indiferent cât câştigăm, ne obişnuim cu asta. Prima lună e «uau», dar după un an restul problemelor ne stresează mai mult, faptul că nu pot lucra, că sunt şedinţe etc.  De aceea se pleacă din companii. Românul se uită la bani, vine pentru bani şi pentru altceva şi pleacă dintr-o companie pentru altceva“, spune Octavian Pantiş.

Sigur, vom întâlni studii sau opinii care vor indica că nu banii, ci alte aspecte ale unui loc de muncă sunt importante pentru angajaţi; astfel de abordări fac parte fie din realitatea paralelă pe care şi-o croiesc uneori companiile, fie din interpretări ale unor întrebări puse într-un fel anume. Dar în general şefii de companii ar trebui să fie conştienţi de impactul nivelului salarial în aceeaşi măsură cu beneficiile şi restul avantajelor oferite. Monica Jiman spune, de exemplu, că nu este un fan al gadgetizării companiei. „Pentru că nu suntem Google. Degeaba vrem să gadgetizăm şi să facem în România firme, să le oferim spaţii extravagante şi să plătim chirii imense. De multe ori a trebuit să ne adaptăm la piaţă, cu cursuri sau abonamente sau ce se mai oferă, dar firma nu vrea să intre în viaţa cuiva. În Vietnam este diferit: se fac concedii împreună, se iese în grup. La noi lumea nu doreşte intruziuni în viaţa personală.“

La începutul acestui secol Monica Heintz descoperea o societate românească marcată, pe piaţa muncii şi în societate, în profunzimile acesteia, mentalităţi negative, de o anumită lipsă de respect faţă de sine şi fată de restul naţiei; de aici destule metehne, şmecherii, relaţii interpersonale viciate de modul în care oamenii tratează şi valorizează munca. La acestea se mai adaugă importul de modele vestice neadaptate României, care s-au grefat pe metehne comuniste, rămase în structuri sau în comportamente.

Un deceniu şi jumătate mai târziu, lucrurile par să se fi schimbat: mai multe geamuri luminate la imobilele de birouri, multinaţionale, o clasă de mijloc în formare, chiar dacă lent, salarii şi industrii în creştere, domenii cu sucese spectaculoase, o lume globalizată, care comunică mai uşor şi care munceşte altfel. Piaţa muncii se află la o intersecţie majoră: ies generaţiile documentelor pe hârtie, ale carneţelelor de notiţe şi stilourilor şi intră generaţiile tehnologizate. Şi să nu uităm că suntem încă puţin cam servili, cu ceva spirit de turmă, nu prea competitivi, mai degrabă fatalişti, cinici şi pesimişti.

Sursa: http://www.businessmagazin.ro, 15.02.2016

Pages: 1 2 3 4 5 6 7

UKRO