România are 130.000 de masteranzi şi 23.000 de doctoranzi

România are 130.000 de masteranzi şi 23.000 de doctoranzi

România are 130.000 de masteranzi şi 23.000 de doctoranzi. Cât de angajabili sunt cei care îşi trec în CV aceste titluri?

Pe o piaţă a muncii în care angajatorii nu pot produce locuri de muncă suficiente pentru a acoperi numărul mare de tineri care ies de pe băncile facultăţilor, cei mai mulţi dintre absolvenţii de studii de licenţă se “agaţă” de lucrările de masterat sau de doctorat în speranţa că trecerea unei diplome în CV le va asigura un loc de muncă.

În prezent, în sistemul de învăţământ superior public şi privat există aproape 130.000 de cursanţi la studiile de master (adică 78% din totalul de peste 165.000 de studenţi înscrişi în învăţământul postuniversitar) şi mai mult de 23.500 de persoane care vor să obţină titlul de doctor (circa 14% din totalul cursanţilor studiilor postuniversitare), potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică.

“Pentru mine masterul nu este doar un moft sau un trend, ci mai de grabă o aprofundare a cunoştinţelor, care nu vreau să se rezume doar la un nivel de bază, ci să se ridice la unul competitiv pe piaţa muncii. Cred că dacă vrei un job bun un master sau un doctorat te pot ajuta foarte mult în acest sens, mai ales că îţi oferă expertiza necesară unui domeniu, indiferent de cât de multă practică ai făcut ca student”, spune Corina D., studentă în anul trei la Facultatea de administraţie publică din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA). Numărul tinerilor care urmează cursurile de masterat în domeniul ştiinţelor politice este de aproape 17.800 de persoane, acest sector ocupând locul trei în topul celor mai căutate specializări.
Sunt şi angajatori care spun însă că tocmai voluntariatul, internship-urile sau experienţa de muncă au o importanţă mai mare decât o diplomă de master sau doctorat.

“Un master sau un doctorat într-o specializare critică pentru companie pot reprezenta sau garanta un plus de know-how, însă aceste studii sunt mai mult un «nice to have» decât un criteriu definitoriu pentru angajatori chiar şi pentru poziţiile foarte specializate. Dacă profilul unui angajat se potriveşte cu cel pe care îl caut, dacă a făcut voluntariat sau are experienţă pe piaţa muncii, sigur că pot trece peste faptul că nu are studii postuniversitare”, explică Alina Rădulescu, director de resurse umane al producătorului de conserve Scandia Food.

În fruntea clasamentului cu cei mai mulţi masteranzi se află sectorul economic, care în ciuda restructurărilor importante la care au recurs instituţiile financiare în perioada crizei, acestea adâncindu-se în ultimii doi ani, continuă să fie cel mai căutat domeniu de specializare printre tinerii absolvenţi de facultate. În prezent, aproape 45.000 de studenţi sunt înscrişi la cursurile de master din instituţiile universitare de pe plan local şi peste 2.500 de persoane vor să obţină un doctorat în domeniul economic în speranţa obţinerii unui loc de muncă bine plătit. De altfel, acesta este şi unul dintre sectoarele cu cele mai mari salarii, remuneraţia unui proaspăt absolvent ajungând şi la aproape 800 de euro net pe lună. “Studiile economice, împreună cu cele în drept au tot oferit pieţei muncii absolvenţi în ultimii ani şi va fi din ce în ce mai greu pentru tinerii care termină facultatea să se afirme dacă nu sunt foarte buni în domeniu”, este de părere Daniela Necefor, managing partner al firmei de executive search Total Business Solutions (TBS).

Potrivit ei, sectorul cu cele mai multe şanse de reuşită pentru tinerii care vor să obţină un loc de muncă bun este cel al ingineriei, aflat într-o continuă expansiune în ceea ce priveşte ofertele angajatorilor. Iar asta se traduce şi prin interesul crescut al tinerilor pentru acest domeniu – aproximativ 37.000 de persoane sunt înscrise la cursuri de master în inginerie, sector în care, potrivit informaţiilor din piaţă, salariul poate porni de la aproape 400 de euro net pe lună.

În ceea ce priveşte numărul celor care vor să devină doctori în inginerie, acesta depăşeşte sectoare precum economia, ştiinţele politice sau pe cele umaniste – peste 5.000 de români urmează în prezent cursurile de doctorat.
Medicina, farmacia sau stomatologia sunt şi ele domenii de specializare căutate printre tinerii care ies de pe băncile facultăţilor, însă din prisma oportunităţilor pe care le întrevăd pe pieţe internaţionale ale muncii, nu a potenţialului din ţară, este de părere Daniela Necefor.

În prezent, pe plan local, peste 13.500 de persoane urmează cursuri de masterat în medicină, farmacie sau stomatologie.
În ceea ce priveşte ponderea unei diplome postuniversitare în decizia de recrutare a candidaţilor, Vladimir Sterescu, Senior Vice President în cadrul firmei de outsourcing Computer Generated Solutions (CGS), spune că aceasta a început să scadă, experienţa fiind mult mai importantă pentru un angajator. “În prezent, după ce vedem chiar oficial că multe dintre diplomele de masterat sau doctorat se iau doar ca să fie luate, angajatorii nu mai aprecizează aşa de mult o titulatură de genul acesta. Dacă eu aş fi în locul unui candidat care are studii de master şi aş merge la un interviu, aş începe prin a spune ce ştiu să fac concret, nu ce ştiu să fac în mod teoretic”, explică Sterescu.
În facultăţile publice şi private din România învaţă în prezent aproape 540.000 de tineri doar la ciclul de licenţă, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică.

Master, doctorat sau MBA – ce alegi pentru a obţine un job bun? În timp ce unii angajatori, în special cei care dezvoltă o afacere pe cont propriu, iau în considerare studiile postuniversitare în procesul de selecţie a candidaţilor, oamenii de HR, dar şi angajaţii cu experienţă susţin că un master sau un doctorat nu mai are aproape nici o “relevanţă” pentru cele mai multe companii.
“Cu siguranţă în majoritatea cazurilor aceste studii nu mai contează la angajare. Sunt foarte puţini cei care mai ţin cont de ele şi în general aceştia sunt antreprenori, dar pentru care masterul sau doctoratul nu reprezintă un criteriu decisiv pentru a se hotărî asupra unui candidat, ci mai mult o «îndrumare»”, este de părere Ovidiu Vîlceanu, managing partner în cadrul companiei cu activităţi în resurse umane Sales Consulting.

De aceeaşi părere este şi Robert Maftei, un executiv cu experienţă de zece ani în bănci precum BRD sau UniCredit Ţiriac Bank. El spune că atât studiile de masterat, cât şi cele de doctorat pe care le-a urmat în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti (ASE) nu l-au ajutat decât din prisma informaţiilor pe care le-a putut aplica la locul de muncă. “Nu pot spune că masterul pe care l-am urmat m-a ajutat pentru a promova în cadrul unei companii, dar cu siguranţă cunoştinţele acumulate mi-au folosit la locul de muncă”, explică Maftei, care urmează în prezent cursurile unui program de business de tip EMBA în cadrul şcolii de afaceri WU Executive Academy.

În ideea în care o va ajuta să îşi aprofundeze cunoştinţele acumulate până în prezent, Mădălina M, studentă în anul trei la o facultate de comunicare din Capitală, afirmă că nici nu concepe ideea de a nu se înscrie anul următor într-un program de masterat în domeniul în care se va licenţia.

“Nu mă gândesc la faptul că un master îmi va oferi automat mai multe şanse la un interviu de angajare, însă mi se pare normal să continui ciclul de învăţământ superior de patru-cinci ani cu care eram obişnuiţi în trecut. Un master mi se pare foarte important pentru mine ca om, pentru că vreau să dezvolt cunoştinţele pe care le-am acumulat în toţi aceşti ani”, adaugă ea. În acelaşi timp, sfaturile recruterilor şi ale angajaţilor care au experienţă pe piaţa muncii către cei care se gândesc să facă un master sau un doctorat se rezumă la trei litere – MBA – un program de business menit să ofere cunoştinţe despre ceea ce înseamnă o afacere sau cum se administrează aceasta.

“Din păcate, nici chiar pentru cei care vor să lucreze în multinaţionale pe poziţii de middle sau chiar top management, doctoratul şi masteratul nu contează. Mai degrabă, un MBA poate să ofere absolventului mai multe oportunităţi pe piaţa muncii, pentru că îl învaţă cum să administreze un business, lucru pe care nu îl face doctoratul, spre exemplu, unde înveţi lucruri specifice, tehnice”, spune Daniela Necefor de la Total Business Solutions.
Şi Robert Maftei, director regional în cadrul UniCredit Leasing, este de părere că, deşi studiile de masterat sunt mai potrivite decât un doctorat în privinţa aplicării concrete a informaţiilor în business, un MBA este de departe cel mai indicat program de educaţie, pentru că, spune el, îi învaţă pe cursanţi noţiuni generale de management şi le oferă un networking foarte bun.

Care este profilul oamenilor care se înscriu la master?
Una dintre cele mai mari probleme ale studiilor de masterat sau doctorat de pe plan local este lipsa unei specializări pe care acestea ar trebui să le-o ofere tinerilor, spune Ovidiu Vîlceanu de la Sales Consulting.
În opinia sa, reticenţa cu care angajatorii privesc în prezent aceste studii este o cauză a numărului mare de tineri care reuşesc să obţină o diplomă.

“Masterul nu mai are relevanţă acum, oamenii care predau prezintă numai teorii şi date lipsite de realitate. Oricine vrea să facă un master acum şi are puţină răbdare, o face fără probleme. Dacă am fi vorbit acum despre un sfert din cei circa 130.000 de masteranzi înscrişi în universităţi părerea angajatorilor poate ar fi fost diferită”, precizează el.
De altfel, Vîlceanu mai spune că cea mai mare parte a studenţilor care se înscriu la studiile de master sau de doctorat o fac fie pentru că “dă bine la CV” sau pentru că asta le cer părinţii.

Din păcate, precizează el, aceştia sunt şi cei care ajung de cele mai multe ori să plagieze lucrări.
“Mai sunt şi acele persoane care vor să rămână legate de perioada studenţiei, fie că vor să mai prindă un loc în cămin, să se distreze, fie pentru că se pot ascunde sub pretextul faptului că învaţă şi să amâne intrarea pe piaţa muncii sau să o facă mai lină, sub forma unui part-time. Sunt şi oameni serioşi care învaţă cu adevărat şi care cred în aceste studii, dar numărul lor este foarte redus”, spune Ovidiu Vîlceanu.

Ziarul Financiar, 05 noiembrie 2012

UKRO